24 Februarie- Sărbătoarea Iubirii
Tradiții, superstiții, obiceiuri românești
Cine a fost Dragobete
La început se spune că Dragobete se numea de fapt Dragomir, ce simboliza zeul iubirii și era fiul Babei Dochiei. Tot în trecut, se spunea despre el că iubea animalele și oficia din ceruri căsătorii între necuvântătoare.
Dragobete mai era numit în vremurile cele mai vechi și ”Cap de Primăvară” sau ”Cap de Vară”. Oamenii credeau despre el că este Cupidon, zeul iubirii din mitologia romană și așteptau să le iasă în cale pentru a-i spune acestuia pe cine iubesc, după care el să le vină în ajutor și să-i ajute să-și împlinească iubirea.Un alt nume al său era ”Năvalnicul”. Dragobete era un bărbat frumos, care le făcea pe fete să se îndrăgostească de el iremediabil, fiind dispuse să facă orice pentru a-l avea. Până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 și 25 martie. Se spune că data de 24 februarie reprezintă trezirea la viață a naturii, venirea primăverii și dispariția iernii, care nu mai are nicio putere odată ce apare în calea ei Dragobetele, care aduce cu el florile și gâzele.
Legenda Dragobetelui spune ca toți aceia care au participat la petreceri în aceasta zi erau feriți de boli, fiind foarte sănătoși. Credințele populare sunt de părere ca de Dragobete gospodării primeau binecuvântarea cerească a Zeului Iubirii, oferindu-le bunăstare și belșug în case și gospodării.
Legenda Dragobetelui mai spune ca apa de pe fragi avea proprietăți magice. Aceasta trebuia strânsă și folosita de către fetele nemăritate, făcându-le mai frumoase ca niciodată, atrăgând privirile băieților.
De Dragobete fiecare român serbează dragostea, fiind mai atenți unul cu celălalt, dăruind persoanei iubite cele mai frumoase cadouri.
Dragobete, sărbătoarea iubirii!
Iubește românește!
Puţini sunt cei care cunosc cu adevărat tradiţiile româneşti sau obiceiurile româneşti păstrate din generaţie în generaţie pentru sărbătoarea de Dragobete. Puţini sunt şi cei care mai sunt interesaţi de ritualurile acestei sărbători de când sărbătoarea occidentală de acceaşi natură, Sfântul Valentin a dobândit statut mioritic. Există, însă, anumite zone rurale care cred în obiceiurile româneşti şi în simbolul sărbătorii de Dragobete.
Astfel, sărbătoarea dragostei sau ziua îndrăgostiţilor la români era văzută ca fiind una de bun augur, deoarece se credea că aduce gospodarilor un an mai îmbelşugat, linişte, noroc în dragoste şi prosperitate.
Modul de a sărbători Dragobetele este diferit de la o regiune a ţării la alta: petreceri în aer liber, dansuri, jocuri, discuţii în jurul focului, săruturi, logodne simbolice etc.
Există şi obiceiul ca fetele mari să strângă şi să pastreze cu grijă apa cu proprietăţi magice din zăpada netopită sau de pe florile de fragi. Un alt obicei este zburătoritul când fetele tinere coborau în fuga spre sat, fiind urmărite de flacăii îndrăgostiţi. Despre toţi cei care nu doreau să sărbătorească de Dragobete, se spunea ca vor rămâne singuri tot restul anului.
