Mă numesc Andreea și am 38 de ani. Am fost căsătorită cu Mihai timp de zece ani. Dacă m-ar fi întrebat cineva, înainte de tot ce s-a întâmplat, dacă suntem fericiți, probabil aș fi spus da. Nu eram cuplul perfect, dar aveam o casă, o rutină, prieteni comuni și zece ani de viață împreună.
Apoi, într-o perioadă în care ne certam tot mai des și vorbeam tot mai puțin, am făcut cea mai mare greșeală din viața mea.
Mi-am înșelat soțul.
O singură dată.
A fost cu un coleg de la serviciu, după o petrecere. Nu a fost o relație, nu a fost ceva ce plănuisem și nici nu am vrut să continui. Dimineața, primul lucru pe care l-am simțit a fost rușine.
Mi-am spus că nu se va mai întâmpla niciodată.
Și nu s-a mai întâmplat.
Dar asta nu a făcut lucrurile mai bune.
Mihai a aflat
Nu i-am spus eu.
A aflat câteva zile mai târziu, dintr-un mesaj care a apărut pe telefonul meu exact când eram în bucătărie.
Nu voi uita niciodată liniștea de după.
Mihai a citit mesajul.
Apoi s-a uitat la mine.
Nu a țipat.
Nu a spart nimic.
Nu m-a jignit.
M-a întrebat doar:
„E adevărat?”
Am început să plâng.
„Da.”
A închis ochii pentru câteva secunde.
„O singură dată?”
„Da. Jur.”
A dat din cap.
A intrat în dormitor, și-a pus câteva haine într-o geantă și a plecat.
Atât.
Zece ani de căsnicie s-au terminat în mai puțin de o oră.
Am încercat să-l aduc înapoi
Primele săptămâni au fost un coșmar. Îi scriam aproape zilnic. Îl rugam să vorbim. Îi spuneam că regret, că nu înseamnă nimic pentru mine celălalt bărbat, că sunt dispusă să mergem la terapie, să fac orice.
Mihai nu răspundea.
După două luni mi-a trimis un singur mesaj:
„Nu mai insista. Am nevoie să-mi văd de viață.”
Am încetat o vreme.
Dar nu am renunțat complet.
De ziua lui îi trimiteam câte un mesaj scurt. De Crăciun, la fel. Nu ceream nimic. Doar îi spuneam că sper că este bine.
Nu mi-a răspuns niciodată.
Au trecut doi ani.
În timpul ăsta am auzit de la prieteni comuni că se mutase, că își schimbase locul de muncă și că părea bine.
Eu încă mă gândeam la el.
Nu pentru că nu înțelegeam că am greșit.
Ci pentru că, în mintea mea, mă agățam de aceeași idee:
A fost o singură dată. O singură greșeală nu poate șterge zece ani.
Asta îmi spuneam mereu.
