Italia este asociată cu pizza, paste, gelato și mese lungi, așa că pare paradoxal că italienii se numără printre europenii cu cele mai mici rate ale obezității. În România, în schimb, excesul de greutate este foarte răspândit, deși alimentația tradițională nu pare, la prima vedere, mai „periculoasă”. Explicația nu stă într-un singur aliment, ci într-un amestec de obiceiuri zilnice, porții, mișcare și tipul produselor consumate.
Cele mai noi date Eurostat arată că, în 2025, 7% dintre adulții italieni erau obezi, cea mai mică proporție din Uniunea Europeană. În România, rata raportată era de 12,9%, deci țara noastră nu ocupă primul loc la obezitate, așa cum apare uneori în presă. Totuși, problema excesului de greutate rămâne serioasă: datele europene arată că aproape 6 din 10 adulți români sunt supraponderali atunci când sunt incluse și persoanele obeze.
Diferența începe în farfurie
Una dintre explicații este felul în care sunt construite mesele. Dieta mediteraneană tradițională pune accent pe legume, fructe, leguminoase, cereale, pește, ulei de măsline și porții moderate de carne. Asta nu înseamnă că italienii nu mănâncă pizza sau paste, ci că aceste alimente fac parte dintr-un model alimentar mai larg, nu reprezintă întreaga dietă.
În România, datele OECD arată o problemă clară: doar 38% dintre adulți consumau fructe zilnic și 37% legume, față de aproximativ 60% la nivelul UE. Alimentația nesănătoasă și sedentarismul sunt indicate drept principalii factori care favorizează excesul ponderal.
Nu pastele sunt problema, ci cât și cum mănânci
O porție italiană de paste poate fi surprinzător de mică pentru cineva obișnuit cu o farfurie foarte mare. Pastele sunt deseori un „primo”, nu o masă uriașă încărcată simultan cu carne, sosuri grele, pâine și desert.
Contează și ritmul meselor. Un studiu realizat pe peste 8.600 de adulți italieni a observat că persoanele care mâncau mai târziu în cursul zilei consumau mai multe alimente ultraprocesate și aveau o aderență mai redusă la dieta mediteraneană decât cei care mâncau mai devreme. Asta nu dovedește că simpla oră a mesei determină greutatea, dar arată că rutina alimentară se leagă adesea de calitatea dietei.
Ultraprocesatele schimbă ecuația
Produsele ultraprocesate sunt ușor de consumat în cantități mari: băuturi îndulcite, snacksuri, mezeluri foarte procesate, produse de patiserie ambalate și diverse preparate gata de consum.
Cercetări efectuate inclusiv în Italia au găsit o asociere între consumul mai mare de ultraprocesate, un indice de masă corporală mai ridicat și acumularea de grăsime viscerală. Asta nu înseamnă că orice aliment ambalat „îngrașă”, ci că un model alimentar dominat de astfel de produse poate favoriza excesul caloric.
România are și o problemă serioasă cu mișcarea
Diferența dintre cele două țări nu poate fi explicată însă doar prin mâncare. România se află printre statele europene în care activitatea fizică este redusă. În 2022, doar aproximativ un adult din cinci făcea mișcare de peste trei ori pe săptămână, unul dintre cele mai slabe rezultate din UE.
Italia nu este nici ea un campion al sportului: OECD estimează că aproximativ 45% dintre adulți nu fac suficientă activitate fizică. Cu toate acestea, rata obezității rămâne redusă, ceea ce sugerează că alimentația, porțiile, structura meselor și alți factori de stil de viață contează împreună.
Există însă o problemă cu cifrele despre obezitate
Statisticile pot părea contradictorii pentru că sunt calculate diferit. Eurostat folosește în unele anchete greutatea și înălțimea declarate de oameni, iar astfel de date tind să subestimeze obezitatea. Modelele OMS, care încearcă să corecteze aceste diferențe, estimează pentru 2022 o prevalență mult mai mare: aproximativ 30,7% în România și 14,4% în Italia.
Indiferent de metodologia folosită, diferența dintre cele două țări rămâne clară: Italia stă mai bine, iar România are probleme importante legate de alimentație, sedentarism și exces ponderal.
Nu există, așadar, un „secret italian” și nici un aliment miraculos. Lecția pare mult mai banală: mai multe alimente simple, porții rezonabile, mai puține ultraprocesate și mai multă mișcare în viața de zi cu zi.
