Săptămâna aceasta am fost la cumpărături într-un supermarket de unde îmi iau produse cosmetice. Bineînțeles că am ajuns la casă cu un coș plin de șampoane, balsam, deodorant și alte lucruri . Am ajuns la casă, am pus cumpărăturile pe bandă și îmi vine rândul să plătesc într-un final. În spatele meu apare un bătrân, îmbrăcat ponosit dar curat, câțiva dinți lipsă cu un zâmbet larg pe față. Avea în mână o pulpa de pui cumpărată la vrac și o pâine. Era fericit și zâmbea. Am crezut că mi se taie picioarele. Eu aveam cumpărături de câteva milioane. Îl priveam mută cât de fericit era și cât de puțin avea. După ce mi-am luat cumpărăturile și am plătit, am mai rămas puțin la casă. Între timp îi scanează cumpărăturile bătrânului și dă să plătească: 10 Ron. Am întins mâna către casieră și i-am făcut semn că plătesc eu. Bătrânul a rămas uimit cu zâmbetul lui larg pe față înțelegând gestul meu și înțelegând că îi rămân cei 10 Ron. Mi-a zâmbit recunoscător și mi-a mulțumit. Am plecat și pe drum îi vedeam zâmbetul de pe chip. M-am gândit toată ziua la întâmplarea asta. Lui îi era de ajuns atât cât avea ca să fie fericit… o pulpa de pui și o pâine. Într-un fel m-a durut sufletul, viața e așa nedreaptă cu mulți. În timp ce unii au prea mult de sărbători, alții nu au nici măcar o masă normală. Trist.
Dar am învățat o lecție importantă pe care nu o voi uita: nu avem nevoie de multe lucruri pentru a fi fericiți, pentru că fericirea depinde de noi, iar dacă ai sănătate și câțiva oameni dragi alături, atunci poți zâmbi sincer…
Dacă ți-a plăcut articolul nostru distribuie mai departe!
