Rodica Ojog-Brasoveanu (28 august 1939– 2 septembrie 2002, Bucuresti) a fost o apreciata scriitoare romana, autoare a numeroase romane politiste, supranumita pe buna dreptate Agatha Christie a Romaniei. In operele sale pluteste parfumul unei epoci a inceputului de secol XX, in special pitorescul personajelor si peisajul Bucurestiului interbelic, din care a imprumutat si specificul celor mai iubite personaje ale sale. Cea mai cunoscuta este Melania (batranica ce rezolva toate misterele), care, alaturi de motanul Mirciulica si maiorul Cristescu populeaza ciclul de romane Melania Lupu (“Cianura pentru un suras”, “Buna seara, Melania!”, “320 de pisici negre”, “Anonima de miercur”, “Disparitia statuii din parc”, “O toaleta a la Liz Taylor”, “Disparitia statuii din parc”).
In total a fost autoarea a 35 de romane, majoritar politiste, insa are si cateva istorice (Ciclul logofatului Andronic, “A inflorit liliacul”, “Intalnire la Elysée”, “Sa nu ne uitam la ceas”, “Al cincilea as”), povestiri (“Grasa si proasta”, “Barbatii sunt niste porci”) dar si o piesa de teatru (“Cursa de Viena”) si scenarii pentru televiziune. Stilul scriitoarei este unul alert, fermecator, plin de verva si suspans, care cucereste cititorul inca de la primele pagini, si imbraca perfect povestile de dragoste, adesea ghinioniste, istorii captivante, ironice, ciudate, uneori triste, toate acestea fiind magistral pune in valoare de limbajul colocvial si relaxat al autoarei.
******************
Cele mai frumoase citate
după Rodica Ojog Brașoveanu
„A rata presupune o încercare, un start în cele din urmă neizbutit. Nu poţi pierde ceva ce nu ai.”
“In realitate, oamenilor le place sa-si transfere culpa ciudateniilor si defectelor lor asupra unor fenomene inconjuratoare. Sunt dezagreabila pentru ca afara ninge, sau ploua, sau bate vantul! Aberatii! De fapt, sunt infrecventabil pentru ca am un ficat incomod, sau o fire ciufuta, sau nu posed indeajuns umor ca sa realizez ca seful infect si ranchiunos e de fapt un omulet cracanat care tipa la noi pentru ca nevasta-sa il corijeaza acasa cu facaletul. Isi scoate si el parleala.”
“Nu toți oamenii știu să fie tineri.”
“Vîrsta ne schimbă atît de mult, uneori uiţi că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut aşa, bătrîn, şi totuşi sînt unele fleacuri care-ţi rămîn adînc înrădăcinate. Clişee unde adultul dă mîna cu puştiul care trăgea la fit şi tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De cînd mă ştiu, prima ninsoare m-a scos din minţi… Îmi venea să urlu de bucurie… Ca şi mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pămînt…”
“Ah, serile de octombrie ude, fără lumină, când nu aștepți nimic, nici măcar un telefon, când acele ceasornicului tricotează kilometri de plictiseală, […]”
“Cine-şi închipuie că se mai poate întoarce pe uliţele tinereţii e nebun.”
“Afară, noiembrie ploua cu tristețe, aromă de tufănele și mult gri.”
“Învingătorul trebuie să fie generos”. Ei bine, eu nu pot fi. Sunt sigură că cei care au născocit aforismul ăsta, nu avuseseră de luptat împotriva crucilor încârligate.”
“Scopul existenței fiecărui individ este plăcerea și cine o contestă ori e ipocrit, ori imbecil.”
– Eşti un om ciudat.
– Bineînţeles. Încetă brusc să râdă: Alţii spun că sunt ţicnit, dar nu-i adevărat. Sunt doar un tip interesant.”
umeri şi-mi lipesc capul de pieptul lui:
— I Iove you.
Se desprinde şi se repede la bibliotecă. Scoate dicţionarul
român-englez. Eu îl privesc năucă:
— Ce naiba faci?
— Nu ştiu cum îi zice în ingliş la escroacă.”
Cunosc genul, l-am întâlnit în viaţa uneia dintre prietenele mele, am avut
un specimen şi în familie. Cei din jur etichetează simplist sadism sau
masochism. Procesul cred că-i mai complex. Nefericiţii oferă imens,
pretind pe potrivă, iartă greu sau niciodată, vor absolutul. Vai de capul
lor!”