“Bărbații sunt atât de prostuți, draga mea…Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu.”- Rodica Ojog Brașoveanu

1323

Rodica Ojog-Brasoveanu (28 august 1939– 2 septembrie 2002, Bucuresti) a fost o apreciata scriitoare romana, autoare a numeroase romane politiste, supranumita pe buna dreptate Agatha Christie a Romaniei. In operele sale pluteste parfumul unei epoci a inceputului de secol XX, in special pitorescul personajelor si peisajul Bucurestiului interbelic, din care a imprumutat si specificul celor mai iubite personaje ale sale. Cea mai cunoscuta este Melania (batranica ce rezolva toate misterele), care, alaturi de motanul Mirciulica si maiorul Cristescu populeaza ciclul de romane Melania Lupu (“Cianura pentru un suras”, “Buna seara, Melania!”, “320 de pisici negre”, “Anonima de miercur”, “Disparitia statuii din parc”, “O toaleta a la Liz Taylor”, “Disparitia statuii din parc”).

In total a fost autoarea a 35 de romane, majoritar politiste, insa are si cateva istorice (Ciclul logofatului Andronic, “A inflorit liliacul”, “Intalnire la Elysée”, “Sa nu ne uitam la ceas”, “Al cincilea as”), povestiri (“Grasa si proasta”, “Barbatii sunt niste porci”) dar si o piesa de teatru (“Cursa de Viena”) si scenarii pentru televiziune. Stilul scriitoarei este unul alert, fermecator, plin de verva si suspans, care cucereste cititorul inca de la primele pagini, si imbraca perfect povestile de dragoste, adesea ghinioniste, istorii captivante, ironice, ciudate, uneori triste, toate acestea fiind magistral pune in valoare de limbajul colocvial si relaxat al autoarei.

******************

Cele mai frumoase citate

după Rodica Ojog Brașoveanu

“O sa va surprinda, dar, daca batranetea are un avantaj, acela este ca poti spune tot ce poftesti si poti trimite pe oricine la dracu’ sau in alta parte.”

„A rata presupune o încercare, un start în cele din urmă neizbutit. Nu poţi pierde ceva ce nu ai.”

“In realitate, oamenilor le place sa-si transfere culpa ciudateniilor si defectelor lor asupra unor fenomene inconjuratoare. Sunt dezagreabila pentru ca afara ninge, sau ploua, sau bate vantul! Aberatii! De fapt, sunt infrecventabil pentru ca am un ficat incomod, sau o fire ciufuta, sau nu posed indeajuns umor ca sa realizez ca seful infect si ranchiunos e de fapt un omulet cracanat care tipa la noi pentru ca nevasta-sa il corijeaza acasa cu facaletul. Isi scoate si el parleala.”

“Nu toți oamenii știu să fie tineri.” 

“Vîrsta ne schimbă atît de mult, uneori uiţi că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut aşa, bătrîn, şi totuşi sînt unele fleacuri care-ţi rămîn adînc înrădăcinate. Clişee unde adultul dă mîna cu puştiul care trăgea la fit şi tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De cînd mă ştiu, prima ninsoare m-a scos din minţi… Îmi venea să urlu de bucurie… Ca şi mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pămînt…” 

“Ah, serile de octombrie ude, fără lumină, când nu aștepți nimic, nici măcar un telefon, când acele ceasornicului tricotează kilometri de plictiseală, […]” 

“Cine-şi închipuie că se mai poate întoarce pe uliţele tinereţii e nebun.” 

“Afară, noiembrie ploua cu tristețe, aromă de tufănele și mult gri.” 

“Învingătorul trebuie să fie generos”. Ei bine, eu nu pot fi. Sunt sigură că cei care au născocit aforismul ăsta, nu avuseseră de luptat împotriva crucilor încârligate.” 

“Scopul existenței fiecărui individ este plăcerea și cine o contestă ori e ipocrit, ori imbecil.”

“Oricum ar fi însă, mi se pare mai interesant să fac tablouri proaste decât un pandişpan reuşit.”

“Nu toți oamenii știu să fie tineri.”
“Esențial mi s-a părut în viață să-ți fii credincios ție însuți. Și atât timp cât nu deranjezi pe nimeni, nu văd de ce nu ți-ai consuma bucuriile la lumina zilei. Abia când le camuflezi, când ți-e rușine de ele, devin vicii.”
“Bărbaţii sunt atât de prostuţi, draga mea…Din nefericire, s-au născut prea puţine femei care o ştiu.”
“Vîrsta ne schimbă atît de mult, uneori uiţi că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut aşa, bătrîn, şi totuşi sînt unele fleacuri care-ţi rămîn adînc înrădăcinate. Clişee unde adultul dă mîna cu puştiul care trăgea la fit şi tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De cînd mă ştiu, prima ninsoare m-a scos din minţi… Îmi venea să urlu de bucurie… Ca şi mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pămînt…”
“Când ploaia te surprinde de mână cu o fată seamănă cu o aventură.”
“Madam Kluger, pufoasă, apretată şi cu genele atât de albe încât par pudrate cu zahăr, îmi face un cornet artistic […]”
“Marile pasiuni izbucnesc de multe ori atunci când te aştepţi mai puţin şi vizavi de cine nu te aştepţi.”
“Umerii i se zguduiau de râs. Căruntul îl măsură lung.
– Eşti un om ciudat.
– Bineînţeles. Încetă brusc să râdă: Alţii spun că sunt ţicnit, dar nu-i adevărat. Sunt doar un tip interesant.”
“Un colț desprins al perdelei lăsa să se vadă o lună galbenă, în zdrențe, închipuită de un pictor nebun.”
“Când întâlnești un bărbat ca Don Juanul tău, imposibil, scandalos de seducător, amuză-te cât poți, dar ai grijă să-ți încui inima în safe superblindat. Dacă ești însă slabă de înger, cotește-o urgent pe altă uliță.”
“Ah, serile de octombrie ude, fără lumină, când nu aștepți nimic, nici măcar un telefon, când acele ceasornicului tricotează kilometri de plictiseală, […]”
“O existenta monotona ma deprima. Esti foarte tanara, draga mea, dar cu vremea ai sa constati ca daca te plictisesti, incepi sa bagi de seama ca ai un ficat sau tensiune.”
“Afară, noiembrie ploua cu tristețe, aromă de tufănele și mult gri.”
“Îl îmbrăţişez în jurul centurii pentru că nu pot ridica braţele spre
umeri şi-mi lipesc capul de pieptul lui:
— I Iove you.
Se desprinde şi se repede la bibliotecă. Scoate dicţionarul
român-englez. Eu îl privesc năucă:
— Ce naiba faci?
— Nu ştiu cum îi zice în ingliş la escroacă.”
“„Cine-şi închipuie că se mai poate întoarce pe uliţele tinereţii e nebun.”
“Într-o capcană pot cădea doi sau unul singur şi nu totdeauna acela pentru care a fost pregătită.”
“Străzi vechi cu căsuțe de zestre ridicate pe la 1900, geamuri scunde la câteva palme de pământ și grădinițe firave, străjuite de bolovani rotunzi, dați cu var. Locuințe de bunici cu candele, vin de smochine făcut în casă și pisici dolofane cuibărite între ghivecele de la fereastră, odăi cu miros de bătrânețe, valeriană și praf pentru gândaci.”
“Călin e tipul de bărbat imposibil în dragoste. Se chinuie şi chinuie.
Cunosc genul, l-am întâlnit în viaţa uneia dintre prietenele mele, am avut
un specimen şi în familie. Cei din jur etichetează simplist sadism sau
masochism. Procesul cred că-i mai complex. Nefericiţii oferă imens,
pretind pe potrivă, iartă greu sau niciodată, vor absolutul. Vai de capul
lor!”
“Ah! Plăcerea de a te întinde goală între cearșafuri proaspete și parfumate sub plapuma pufoasă din atlas bleumarin… Nimeni în stânga sau în dreapta, nimeni de care să ții seama… Iubea iarna, atmosfera de intimitate, de ‘la mine’, pe care o dobândește orice locuință, cât de searbădă, în luni ca noiembrie sau decembrie, băile fierbinți, prelungite, cu aromă de vanilie, căpșuni, lămâie sau brad (…)”
― Rodica Ojog-Braşoveanu,
Distribuie pe: