”Ieri e deja istorie, mâine e un mister, ziua de azi e un dar al Domnului, iată de ce noi îl numim prezent!”
Candva nu vom mai avea nevoie de cuvinte. Limbajul sufletului se intelege peste tot in natura. Suntem ceea ce gandim (sanatosi, bolnavi, fericiti, nefericiti).
Gandurile sunt coroana de spini sau de flori pe capul fiecaruia. Ele descarca o anumita chimie in corp. Orice emotie negativa blocheaza celulele sistemului imunitar si ne lasa organismul fara aparare pentru cateva ore sau chiar ani.
Stresul este distrugerea celulei. E drept ca unele celule nervoase se refac printr-o gandire constructiva, optimista, dar e nevoie de MUNCA personala.
Orice boala trebuie tratata cu intelegere, compasiune si nu cu revolta, deoarece unele suferinte le primim ca lectii, iar altele au cauze spirituale (egoism, invidie, razbunare, stres, frica etc).
Fara Dumnezeu nu exista bucurie autentica, iar prezenta Lui se simte la tot pasul. De la sufletele care ne apar in Calea ce-o avem de parcurs, pana la natura care mangaie simturile intr-o doxologie nemarginita, scrie mesajeinspirationale.com.
Cea mai mare minune este sa iubesti toti oamenii. Si nu putem impartasi celuilalt ceea ce nu suntem deja. Cred ca nu ne lipsesc informatiile, ci experientele. Viata nu este o formula matematica general valabila, ci traire in Duh si in Adevar.
In fiinta lor toate lucrurile din lume sunt bune, intrebuintarea lor uneori este gresita. Tot ce exista este bun si orice cadere aduce ceva folositor la lumina.
Viata se traieste, nu se cauta, nu se invata. Traieste adevarul, bucuria si iubirea. Ele se afla acolo unde esti. Linistea nu este intr-un loc, ci intr-un mod de a fi.
Sunt doua zile in care nu mai putem face nimic: ieri si maine. Prezentul este timpul mantuirii. Amanarea inseamna niciodata. Un om valoreaza atat cat iubeste. Restul e poveste.
Verbul meu este in inima si pulverizeaza spre voi. E nevoie sa intelegem ca nu am fost creati de Dumnezeu ca sa suferim, ci ca sa ne intalnim cu El intr-o poveste de iubire. Unica. In ochii tai este soare cand iubesti. Iar ca sa ajungi la fericire nu ai nevoie de harta, ci de prezenta, de tine.”
Pr. Hrisostom Filipescu
