Iubesc oamenii simpli si deschisi. Oamenii care inteleg sa primeasca la fel de frumos cum daruiesc. Fara sa se intrebe de ce. Doar sa se bucure de insemnatatea gestului. Doar sa zambeasca si sa multumeasca. Sa inteleaga ca o lectie nu poate fi socotita, invstata fara reversul ei: tot ce daruiesti se intoarce! Iubesc oamenii care inteleg sa pastreze in inimile lor iubirea si csldura si care, astfel, stiu ca pot reusi in viata mult mai usor. Adunând în tine doar amărăciune, gânduri negre și neputinte. Asa vei si sfarsi. Tras in jos de propriile pietre de moara. Adunand in inima ta lumina, nu vei face altceva decat sa devii farul altor oameni. Si punctul tau de sprijin in propriile caderi. Iubesc oamenii care stiu a zambi larg. Oricui, oricand si la orice. Stiati ca pana si copacii iubesc sa li se zambeasca? Li se simte fericirea in frunze si adieri. Iubesc oamenii care inteleg ca doar cu o inima puternica, o minte clara si multa credinta se poate inainta in viata fara sa existe vreo piedica pe care nu o poti trece. Iubesc oamenii care inteleg importanta fiecarui fapt marunt si care isi pun sufletul in tot ce fac. Ei stiu. Stiu ca pasii mici si lucrurile aparent neimportante cresc inimile mari. Si mai stiu ceva. Un lucru dupa care si eu ma ghidez mereu. Stiu ca inima este o busola sofisticata. Ea nu doar ca stie unde sa ne duca. Ea simte si bunatatea. Si, mai ales, vede! Vede tot ceea ce noi nu reusim sa distingem. Vede alte inimi. In tot ce faceti, lasati un strop din voi, multa bunatate, o bataie de inima si gandul cel bun. Uneori, oamenii cad in abisuri adanci, iar de acolo numai lumina faptelor noastre bune si iubirea ne pot arata calea inapoi, catre noi. Straluciti oameni frumosi, oriunde va veti afla, orice veti face.
Doar asa iubirea va gasi calea catre voi si voi catre ea. Presarand lumina!
de Ramona Sandrina
