Dragostea în a afla adevărul existenței vămilor, ne trimite și prin grădinile înflorite ale rugăciunilor Sfintei Biserici și a cântărilor ei. Și iată că și aici aflăm acest adevăr. Astfel, în Canonul către Domnul nostru Iisus Hristos și a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care se citește la ortodocșii muribunzi, zicem: „Ajută-mă a trece fără de împiedicare din pământul acesta dinaintea stăpânitorului aerului, vrăjmașului, păzitorul căilor înfricoșate și neîmblânzitului ispititor”. „Ajută-mă să scap de duhurile sălbatice și să ies din profunzimile aeriene, spre a mă înălța la cer, unde Te voi preamări în veci, pe Tine Maică a lui Dumnezeu”.
„Când sufletul se va despărți de trup și va părăsi viața aceasta, ajută-mă Stăpână și nimicește sfaturile vrăjmașilor din aer. Zdrobește gurile celor ce voiesc să mă înghită fără de milă, ca să trec liber prin aer, prin locurile acelea întunecoase, o Maică a lui Dumnezeu”.
În canonul Îngerului Păzitor: „Toată viața mea am petrecut-o cu mare ușurătate. Iată-mă aproape de sfârșit. Rogu-te, Îngerul meu păzitor, fii apărătorul meu nebiruit atunci când voi trece vămile cumplitului Stăpânitor al lumii acesteia. Iertați-mă, sfinților Îngeri ai lui Dumnezeu Celui Atot-Puternic și mă acoperiți de cercetările cele rele, căci prea puține fapte bune am, să pot cumpăni pe cele rele„.
La rugăciunea către puterile cerești din canonul tuturor sfinților, se zice: „Ajutați-mă totdeauna… și la sfârșitul vieții mele… să mă scăpați de cumplitele nevoi și să mă scoateți de la înfricoșatul balaur, stăpânitor al întunericului, și de la toți vameșii stăpânitori ai vămilor din văzduh care așteaptă cu bucurie trecerea mea, ca să mă răpească ca pe o pasăre…„.
În rugăciunea catismei a patra din Psaltire, ne rugăm: „Doamne Dumnezeul meu… Înfricoșate și groaznice locuri voi să trec despărțindu-mă de trup. Și mulțime de întunecați și fără de omenie diavoli mă vor întâmpina și nimeni nu va călători împreună cu mine, ca să-mi ajute, sau să mă scoată. Pentru aceea cad la bunătatea Ta ca să nu fiu dat la aceia ce-mi fac mie strâmbătate, nici să se laude asupra mea vrăjmașii mei, Bunule Doamne, nici să zică: în mâinile noastre ai venit si nouă Te-ai dat…„.
În rugăciunea Catismei a 17-a aflăm scris așa: „…Dumnezeule… fă-mă desăvârșit cu desăvârșirea Ta și așa mă scoate din această viață, ca trecând cu darul Tău fără de opreală începătoriile și stăpâniile întunericului, să privesc și eu frumusețea cea nepovestită a neapropiatei Slavei Tale, împreună cu toți Sfinții Tăi…”
„La ceasul cel înfricoșat scoate-mă din mâna demonilor Prea Sfântă Fecioară, ca să scap de judecată la cercetarea înfricoșată și la vămile cele amare, să scap de cumplitul vrăjmaș și de osânda veșnică, Maica lui Dumnezeu” (Octoih).
Sfântul Teodosie al Pecerskăi văzându-se pe patul de moarte, făcu rugăciunea aceasta către Domnul nostru Iisus Hristos: „Doamne, ajută sufletului meu ca ieșind din lumea aceasta să nu întâlnească spiritele rele; ci Îngerii Tăi să-l primească și să-l conducă prin întunecoasele vămi la lumina milostivirii Tale”.
Pentru aceasta se ruga și Sfântul Dimitrie al Rostovului, zicând: „Când va sosi momentul cel înfricoșat, când Sufletul mi se va despărți de trupul meu, atunci o Răscumpărătorule, ia-l în brațe și-l ferește de tot răul. Ajută-l să nu vadă privirea întunecată a viclenilor demoni, ci să treacă și să scape de toate vămile”.
În rugăciunea săptămânii, joi ne rugăm: „…În ora despărțirii mele, ajută-mă să trec vămile văzduhului fără nici o frică, întrebare sau împiedicare…„.
În rugăciunea Pavecerniței, cerem: „În vremea ieșirii mele, ticăIosul meu suflet păzindu-l și întunecatele chipuri ale viclenilor draci departe de la mine izgonindu-le…„.
Nicodim Măndiță: Judecata Particulară
