La două zile după unul dintre cele mai devastatoare dezastre naturale din istoria modernă, echipajul unui elicopter indian a observat ceva neașteptat pe o plajă pustie din Oceanul Indian. Un bărbat a ieșit din apropierea pădurii, a ridicat un arc și a îndreptat o săgeată spre aeronava care survola insula.
Militarii încercau să afle dacă cineva mai era în viață după tsunamiul care devastase regiunea. În schimb, au primit un avertisment cât se poate de clar: oamenii de acolo nu doreau vizitatori.
Întâmplarea a avut loc pe 28 decembrie 2004, pe insula Sentinel de Nord, un teritoriu indian din arhipelagul Andaman și Nicobar, situat în Oceanul Indian, în apropierea Golfului Bengal.
Cu două zile înainte, pe 26 decembrie, un cutremur submarin cu magnitudinea de aproximativ 9,1 provocase un tsunami uriaș, care a ucis peste 220.000 de oameni în mai multe țări din Asia.
Autoritățile indiene erau îngrijorate de soarta comunităților izolate din arhipelag. Una dintre cele mai mari necunoscute era situația locuitorilor de pe Sentinel de Nord, o insulă acoperită de păduri tropicale și înconjurată de recife de corali.
Săgeata trasă spre elicopter a devenit dovada că pe insulă existau supraviețuitori.
Nu se știe nici astăzi câți oameni locuiau acolo în momentul dezastrului și dacă tsunamiul a provocat victime în comunitate.
Imaginile din satelit au dezvăluit ulterior un fenomen spectaculos. Cutremurul ridicase porțiuni ale insulei, lăsând la suprafață recife de corali care anterior se aflau sub apă. În anumite zone, terenul s-a înălțat cu aproximativ unu până la doi metri.
Cercetătorii au sugerat că locuitorii ar fi putut observa semnele naturale ale pericolului și s-ar fi retras spre interiorul insulei. Totuși, nimeni nu a putut confirma exact ce s-a întâmplat în acele ore.
Cine sunt oamenii care trăiesc pe această insulă?
Locuitorii sunt cunoscuți sub numele de sentinelesezi și formează una dintre cele mai izolate comunități indigene de pe planetă.
Ei trăiesc din pescuit, vânătoare și cules, folosesc arcuri și săgeți, construiesc ambarcațiuni simple și își procură resursele din pădure și din apele din apropiere.
Numărul lor exact este necunoscut. Autoritățile indiene au estimat populația la aproximativ 50 de persoane, dar lipsa contactului direct face imposibilă stabilirea unei cifre sigure.
Istoria relațiilor cu lumea exterioară explică, în parte, de ce apropierea străinilor reprezintă o problemă atât de delicată.
În 1880, exploratorul colonial britanic Maurice Vidal Portman a organizat o expediție pe insulă. Oamenii săi au capturat mai mulți localnici, printre care doi adulți în vârstă și copii, și i-au dus la Port Blair.
Cei doi adulți s-au îmbolnăvit și au murit, iar copiii au fost trimiși înapoi pe insulă. Episodul a rămas unul dintre exemplele tragice ale contactului forțat dintre populațiile indigene și administrația colonială.
Au existat și întâlniri pașnice. În ianuarie 1991, o echipă de cercetători indieni a reușit să ofere nuci de cocos unor locuitori ai insulei, fără să se producă violențe.
Ulterior, autoritățile au renunțat la încercările de stabilire a unor contacte regulate.
Insula pe care este interzis să o vizitezi
Astăzi, Sentinel de Nord și apele din jurul său, pe o distanță de cinci kilometri, sunt protejate de legislația indiană. Accesul persoanelor din exterior este interzis.
Măsura nu urmărește doar evitarea confruntărilor. Unul dintre cele mai mari pericole pentru locuitori îl reprezintă bolile infecțioase aduse din exterior, împotriva cărora comunitatea ar putea avea o protecție imunitară redusă.
În 2018, un american care a încercat să ajungă ilegal pe insulă pentru a-i converti pe localnici la creștinism a fost ucis. Incidentul a readus în atenția lumii importanța respectării izolării acestei comunități.
Fotografia realizată în decembrie 2004 a rămas una dintre cele mai cunoscute imagini ale insulei.
În timp ce milioane de oameni urmăreau consecințele devastatoare ale tsunamiului, un bărbat aflat pe o plajă îndepărtată își apăra teritoriul cu un arc și o săgeată.
Gestul său a transmis lumii două lucruri: comunitatea nu dispăruse în urma dezastrului și nici nu își schimbase dorința de a rămâne departe de străini.
Peste două decenii mai târziu, Sentinel de Nord rămâne un loc în care cea mai importantă formă de protecție nu este intervenția oamenilor din exterior, ci respectarea dreptului locuitorilor de a fi lăsați în pace.
